Adi Jara UNTOLD nu se vede. Se traieste.
Si… poate pentru prima data, imi este greu sa spun simplu ca „a fost un festival extraordinar”. Pentru ca unele experiente sunt mult prea mari ca sa incapa intr-o singura propozitie.
Am mai fost la UNTOLD acum cativa ani. Credeam ca stiu la ce sa ma astept. Am mai vazut scenele, luminile, oamenii, agitatia si orasul care, timp de cateva zile, pare ca functioneaza dupa alte reguli.
Si totusi, anul acesta am avut senzatia ca il descopar din nou.
Foto: UNTOLD Team
Dincolo de hype-ul pe care il are festivalul peste tot, dincolo de promovare, social media, fotografii si tot ceea ce vedem online, exista o parte a UNTOLD-ului pe care nu o poti intelege cu adevarat decat atunci cand esti acolo.
Sa auzi muzica in mijlocul zecilor de mii de oameni. Sa privesti in jur si sa realizezi ca, pentru cateva zile, faci parte din ceva mult mai mare decat tine.
Sa traiesti momentul in care incepe o piesa pe care o iubesti si sa vezi cum intreaga multime reactioneaza in acelasi timp.
Acolo intelegi ce inseamna, de fapt, energia unui festival.
Pentru ca UNTOLD nu este doar despre ceea ce se intampla pe scena. Este despre ceea ce se intampla in tine atunci cand esti acolo.
Cred ca cel mai personal moment al meu de la UNTOLD a fost la Kygo.
Am mers acolo.. ca si in celelalte seri, cu gandul la fotografii, filmari si la tot ceea ce presupune partea profesionala. Eram atent la scena, la oameni si la ce urma sa surprind.
Doar ca.. la un moment dat… am uitat de toate.
Am ramas acolo si am ascultat. Fara sa ma mai gandesc daca am facut poza potrivita, daca am filmat suficient sau daca mai trebuie sa surprind ceva.
Si am plans.
A fost unul dintre acele momente in care iti dai seama ca, dincolo de tot ceea ce faci profesional, esti acolo si ca om.
Cu emotiile tale, cu amintirile tale, cu toate lucrurile pe care le-ai trait pana in acel moment.
Cred ca de asta m-a atins atat de mult.
A fost un moment in care m-am oprit putin din tot ceea ce faceam si am realizat ca traiesc ceva ce, cel mai probabil, imi voi aminti mult timp de acum inainte.
Au fost piese pe care le-am cantat, piese care mi-au adus aminte de anumite momente si altele care pur si simplu m-au facut sa ma uit in jur si sa ma bucur ca sunt acolo.
Si poate cel mai important lucru este ca.. pentru cateva minute, nu am mai vrut sa surprind experienta.
Am vrut doar sa o traiesc.
Iar daca peste ani voi ajunge sa ma gandesc la UNTOLD 2026, sunt aproape sigur ca una dintre primele imagini care imi va veni in minte va fi scena, muzica lui Kygo si momentul in care am stat acolo, in mijlocul multimii, si am plans…mult…
Pentru ca sunt om….
