Adi Jara Daca primele doua zile de festival au fost despre muzica si emotii, ziua 3 a fost mai mult despre festivalieri. Oameni veniti din toate colturile tarii, dar mai ales din Iasi.
Am vorbit cu multi dintre ei si mi-au spus acelasi lucru: ca s-au distrat mai tare decat si-ar fi imaginat si ca era timpul ca in regiunea Moldovei sa existe un astfel de festival.
Unii erau la prima experienta de genul asta, altii venisera deja „echipati”: outfituri cool, energie buna si dorinta de a se distra.
Am intalnit oameni care stiau toate versurile, altii care dansau non-stop, dar si cativa care mi-au zis sincer ca uneori cozile erau cam lungi sau ca n-au gasit mereu ce voiau de mancare.
Dar au zis-o zambind, pentru ca vibe-ul general le-a depasit asteptarile.
Photo: adijara.ro
In toate discutiile pe care le-am avut, am simtit o stare comuna: bucuria. Bucuria de a fi acolo, de a dansa, de a canta.
La un moment dat, in mijlocul multimii, mi-am adus aminte de vremea cand eram DJ si mixam prin cluburile din Iasi.
Apoi m-a lovit o nostalgie si mai mare: perioada in care lucram la Impact FM. A fost una dintre cele mai faine perioade din viata mea – multa muzica, oameni misto si nopti nedormite pe care le-as retrai oricand.
Tot in ziua 3, m-am intalnit cu Tudor de la FlyProject.
A fost un moment tare interesant pentru mine, pentru ca acum cativa ani, cand eram rezident in club, mixam piesele lor seara de seara. Si acum il aveam langa mine, in backstage, relaxat si cu zambetul pe buze.
Photo: adijara.ro
Pe scena, DM Experiente a dat tot. Prestatia lor a fost WOW: live, vie, energica, cu un public care a simtit fiecare moment.
Printre scene si food truck-uri, am vorbit cu multi oameni. Pe langa starea de bine, m-am reintalnit cu fosti colegi de facultate si chiar cu cativa din gimnaziu, desi, sincer, nu-mi mai aminteam numele tuturor.
Mi-a venit in minte ziua in care am implinit 18 ani si tot ce a urmat dupa.
Uneori ai senzatia ca ai uitat, dar apoi vine o piesa, o conversatie, si te intoarce acolo.
Cand a urcat trupa L.A pe scena, m-au lovit toate amintirile dintr-o data. Piese pe care le stiam si care faceau parte din soundtrack-ul adolescentei mele.
Tot in ziua 3 au urcat pe scena si Erkia Isac si Willy William. Am stat si de vorba cu DJ Reman, care mi-a povestit cu entuziasm despre cat de mult iubeste ceea ce face.
Mi-a zis un lucru care mi-a ramas in cap: „Publicul din Bacau chiar stie sa simta muzica”. Si chiar asa a fost.
sursa: Young Island Festival
Trei zile, o stare. Si una care va ramane cu mine mult timp.
Mai e o zi si deja simt ca o sa-mi lipseasca Young.
