Adi Jara Ieri am ajuns in Cluj.
Am pornit de cu noaptea-n cap si va spun sincer, drumul nu a inceput tocmai cum imi imaginam. A fost unul dintre acele drumuri in care nu-ti doresti decat sa ajungi la destinatie, iar restul poate sa mai astepte.
De fiecare data cand vin in Cluj simt acelasi lucru. Mi se pare unul dintre orasele in care ma simt bine din primul moment. Are o energie pe care nu prea pot sa o explic. Strazile sunt pline, iar orasul incepe sa fie viu inainte sa inceapa prima zi de UNTOLD.
Dar stiti care e partea mea preferata?
Oamenii.
UNTOLD a devenit, pentru mine, locul unde ma revad cu oameni pe care poate nu i-am mai vazut de un an. Prieteni cu care nu vorbesc zilnic. Uneori nici saptamanal. Fiecare are viata lui, grijile lui si drumul lui.
Si totusi, cand ne vedem aici, parca nu a trecut deloc timpul.
Nu trebuie sa explicam de ce n-am mai vorbit. Nu trebuie sa recuperam lunile in care fiecare a fost prins cu ale lui. Ne bucuram pur si simplu ca suntem din nou in acelasi loc.
Cred ca asta inseamna o prietenie adevarata.
Nu conteaza cate mesaje va trimiteti. Conteaza ca, indiferent cat timp trece, revederea are aceeasi bucurie.
Anul asta vreau sa traiesc festivalul altfel. Nu doar prin concerte si filmari, ci prin tot ce inseamna experienta asta.
Asa ca mi-am propus ca, la finalul fiecarei zile de UNTOLD, sa scriu aici cateva randuri. Despre muzica, despre oameni, despre momentele care nu incap intr-un story de 15 secunde si despre emotiile cu care plec acasa.
Voi reveni cu un nou articol dupa prima zi.
Sunt convins ca o sa am multe povesti de spus!
