Adi Jara Pana acum, nu am donat sange.
Nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca au existat perioade in care nu am putut, din motive de sanatate. Nimic grav, dar suficient cat sa primesc un „nu acum”.
Cand nu poti face un lucru pe care il consideri bun, incepi sa-l vezi altfel.
Donarea de sange nu mai e doar ceva despre care auzi, ci devine o decizie reala, legata de sanatate, de moment si de responsabilitate.
Faptul ca acum pot sa iau in calcul donarea inseamna, pentru mine, mai mult decat pare. Inseamna ca sunt intr-un punct in care pot avea grija nu doar de mine, ci si de altii.
Nu scriu asta ca sa dau lectii.
Scriu pentru ca sunt multi oameni care pot dona si amana, fara sa stie exact de ce.
Poate din lipsa de timp. Poate din teama. Poate pentru ca pare ceva „pentru altii”.
Sangele nu se fabrica. Se ofera.
Daca esti sanatos si poti dona, gandeste-te la asta.
Nu ca la un gest eroic, ci ca la unul firesc.
Intri, donezi, pleci.
Iar undeva, cineva primeste o sansa in plus.
Atat.
